duminică, 15 ianuarie 2012

“Scandalurile din jurul arbitrajului sunt favorizate de lipsa de educaţie a celor care le iniţiază”

- interviu cu Daniel Munteanu, fost arbitru-asistent FIFA
Daniel Munteanu, din Bacău, a fost arbitru asistent FIFA în anii 1996 şi 1997, până când un accident vascular i-a pus capăt carierei. Un arbitru asistent foarte bun, Daniel Munteanu a continuat să rămână dedicat arbitrajului şi după nefericitul accident, fiind instructor pentru arbitri. Şi-a creat un site – www.danimunte.ro – pe care orice arbitru, indiferent de eşalon, ar trebui să-l acceseze pentru ca pregătirea sa pentru un meci să fie completă. Daniel Munteanu a acceptat să acorde un interviu pentru Sport-Câmpina, interviu pe care vă invit să-l citiţi:
Ce înseamnă arbitrajul pentru dumneavoastră?
Arbitrajul este o pasiune, o preocupare care mă ajută să fiu în contact cu oameni din întreaga lume, implicaţi în instruirea arbitrilor.
Care este cea mai frumoasă amintire a carierei dvs de arbitru?
Îmi amintesc cu foarte mare plăcere de participarea la Campionatul European de tineret sub 18 ani din 1996, Besancon - Franţa. Au fost 11 zile minunate cu antrenamente, cu 4 meciuri între care şi finala. Acolo am avut ocazia să discut cu mulţi arbitri din Europa.
Aţi avut un accident vascular care v-a scos din circuit. Cât de greu a fost să treceţi peste acel moment?
În momentul când, în spitalul din Bucureşti, medicii mi-au spus că nu voi mai putea face sport de performanţă, m-am revoltat în interiorul meu, refuzam să cred că este adevărat şi până când am împlinit vârsta de 45 de ani (limita maximă la care îşi încheie activitatea arbitrii de divizia A) am sperat că voi reuşi să revin şi să continui de unde am întrerupt. Când mi-am dat seama că aşa ceva nu mai era posibil, am căutat ceva care să mă menţină în contact cu arbitrajul, simţeam că sunt dator să dau celor tineri din ce am învăţat în mulţii ani de activitate în arbitraj. Pentru aceasta mi-am construit propriul web site şi am intrat în legătură cu instructori de arbitri din toată lumea.
Aveţi o experienţă importantă în arbitraj. Cum aţi caracteriza momentul actual pentru arbitrajul românesc comparativ cu perioada în care aţi fost dumneavoastră arbitru-asistent FIFA?
S-ar potrivi o replică dintr-un film “nimeni nu-i perfect”. Şi arbitrii din generaţia mea au făcut erori, dar nu erau aşa mult mediatizate.
Ce credeti că lipseşte în acest moment arbitrajului românesc pentru a avea un arbitru în elita mondială?
Mă abţin să exprim o opinie, la aceasta ar trebui să se gândească cei care conduc arbitrajul.
Cât de mult contează în pregătirea psihologică a unui arbitru pentru un meci din prima ligă scandalurile din media, declaraţiile unora dintre conducători sau patroni ai echipelor implicate? Ce credeţi că favorizează perpetuarea acestor scandaluri?
Ca în orice domeniu, când ceva nu merge cum ar trebui, am făcut o analiză a cauzelor care ar putea determina arbitrii să greşească. Pentru o prestaţie corespunzătoate arbitrii trebuie să fie pregătiţi fizic pentru a fi la locul potrivit în momentul potrivit, teoretic pentru a lua decizia conform prevederilor Legilor jocului şi psihologic pentru a face faţă presiunilor de orice fel din jurul lui şi din jurul jocului. Testările fizice si teoretice severe pe care arbitrii trebuie să le promoveze au arătat ca arbitrii sunt pregătiţi din aceste puncte de vedere. Am putea trage concluzia ca greşelile sunt făcute din cauza lipsei unei pregătiri psihologice corespunzătoare. Pentru a veni în sprijinul arbitrilor în pregătirea lor psihologică am obţinut permisiunea a doi psihologi (din Italia şi Anglia) să traduc şi să public pe website-ul meu articole despre “Pregătirea psihologică a arbitrilor de fotbal de top” şi despre “Pregătirea mentală”. V-aţi gândit vreodată la faptul că mai tare doare cuvântul decât palma? Am simţit aceasta când colegii de serviciu citeau cu interes ziarele de sport din zilele de luni ca să afle ce notă mi-au dat cronicarii şi apoi să comenteze. În opinia mea, scandalurile la care vă referiţi sunt favorizate de lipsa de educaţie a celor care le iniţiază. Văd ca pe un mare rău adus arbitrajului, în special, şi fotbalului, în general, emisiunile de televiziune în care, sub pretextul analizei jocului, arbitrii sunt judecaţi public de jucători, antrenori, investitori, realizatori ai emisiunii şi alte persoane.
În momentul de faţă vă ocupaţi de creşterea arbitrilor din Bacău. Ce înseamnă pentru dumneavoastră această activitate?
Astfel mă simt împlinit prin faptul că mai pot fi de folos. Într-o lume în care suntem ”care pe care”, pot oferi din preaplinul fiinţei mele, fără să cer nimic în schimb.
Care ar fi primul sfat pe care l-aţi da unui tânăr care vrea să devină arbitru?
La primul curs pentru iniţiere în arbitraj, le spun participanţilor că este minunat să vezi că te poţi face ascultat de 22 de jucători şi, după ce ai arbitrat un joc, să poţi să dormi liniştit în patul tău fiindcă ai împărţit dreptatea pe terenul de joc.
De asemenea, Daniel Munteanu a avut amabilitatea de a pune la dispoziţia cititorilor Sport-Câmpina mai multe fotografii din activitatea sa internaţională:
1995, Timişoara: Poli Timişoara – Steaua, Daniel Munteanu, Aron Huzu, Emil Urcan
1996, Besancon – Franţa: arbitrii de la turneul final al Campionatului Eruopean Juniori sub 18 ani
1996, la acelaşi turneu, la meciul Franţa – Ungaria, în faza grupelor, Rene Temmink (Olanda), Anthony Zammit (Malta), Daniel Munteanu, Georgios Bikas (Grecia)
1996, finala CE juniori sub 18 ani, Spania – Franţa, Anthony Zammit (Malta), Rene Temmink (Olanda), Daniel Munteanu
1996, Beşiktaş Istanbul – Legia Varşovia, turul al doilea Cupa UEFA, Vasile Avram, Daniel Munteanu, observatorul belgian Alexis Ponnet, Gheorghe Constantin, Dan Dragoş Crăciun
1996, Cipru – Israel, în preliminariile CM, Daniel Munteanu, Gheorghe Constantin, Constantin Gheorghe, Ioan Constantinescu
1997, Sinaia – la cursul arbitrilor din prima ligă, Daniel Munteanu primea ecusonul FIFA din partea preşedintelui CCA, Dan Petrescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu